După cum a văzut că se potrivesc lumii numai unele stele Serafim a întins mâna să ia una...Se lungise de-i pârâiau oasele și tot nu ajungea să cuprindă steaua
Din vreme în vreme Serafim se uita pe sub înaltul său nu cumva să fie văzut de oameni și să fie arătat cu degetul fiindcă aflase pe pielea lui și urcușul timpanului său că oamenii râd și scuipă batjocură în vreme de casă

Serafim aude zgomot Se înfășoară cu iuțeală de cremene pe sine apoi lasă în trecere ființa. Din coarnele măceșului prin care trecuse un crivăț ies la ivire de zori gâze și sunete de mărgăritar neîmplinit- E Babilonul secundei dar el Serafim nu știe ce înseamnă aceasta Serafim ar mânca o gutuie

În așteptare de stea Serafim lungește trage în jos și din sus înfășoară strânge la piept întunericul zilei
Chiuie nuntașul și petrece rupe din ciortanul găinii scuipă osul din oase și trage din plosca vinului
- Cocoțat în vârful gutuiului Serafim tremură ca varga! Ce-ar mai mușca și el din osul din oase ce-ar mai bea și el din vinul cel roșu
offff ce-ar mai suci Serafim cuțitul tăcerii prin măruntaiele lumii

Stau și mă uit spre copac spre gutuiul în care stă cocoțat Serafim
El se face că nu e
eu... mă prefac că sunt el