în piața de vechituri de vânzare
iubiți cu brațele tăiate
veniți din lungi călătorii
aveau capetele plecate, muți
arși de soare
pescărușii încă mai smulgeau
bucăți de carne din ei

și ei tăceau
tăceau și nu ripostau
conștienți de iluzia
lunii de miere

am remarcat însă unul
cu venele uscate
un lichid fosforescent
aristocrat se scurgea
încet prin mintea mea
mi-am spus:
„cândva cărase munți
probabil adevăruri”
acum era trist
cu inima abia pulsând în palme
câteva minute am atins-o
privindu-l fix în ochi
nu era nici sânge, nici moarte

un întuneric luminos
ca într-o temniță adâncă
unde de obicei se învălmășesc
vânătorii de poeme
asta era

un pum de nisip
îmi ajunge și azi
pe masă în loc de veioză
o călătorie neterminată

în fiecare noapte trec prin el
și încă nu-i dau de capăt

în piața de vechituri
iubiți cu brațele tăiate
veniți din lungi călătorii
așteaptă să fie luați acasă
cine se încumetă?
ei sunt aceia care sub marmură
nu dorm niciodată