ne mișcăm în lumina zilei
nopatea îmi ocolește privirea
întorcere în hățișurile visului
cu ochii lipiți de tavan îndulcesc tăcerea-ți
gândurile se încurcă în ițele clipelor
cu teamă în suflet că aș fi furat ceva

îmi potrivesc cuvintele neclintite de dor
mâinile se agită dement
așa ca explozia mugurilor în primăvară
ființa-mi aproape necunocută
în strigătul dimineții
dezvelește sufletul ascuns în dorul dorului de dor

o căldură puternică se ridică din mine
înroșindu-mi obrajii
fluturii de noapte prevestesc iarna
cu zgomote surde

dacă înțelegi
îți voi trmite mesaje scrise în albastru
la începutul nopții

îți așez în palme
doar gândurile goale să le poți înveli la piept

mă vei întreba
ce se întâmplă cu noi
între tine și singurătatea mea
între mirosul de fân cosit al părului tău
și răsuflarea mea aproape de bărbie

mai ții minte în câte nopți mi-am plecat capul pe umăr
să mă încredințez că exiști
mi s-a strâns inima de cuvinte
schițată
pe șevaletul pictorului diletant

în miezul nopții o bătaie de aripă
învie jumătatea din noi
singurătatea mi se îneacă în gât

înainte să-mi zâmbești
limpezește apele
depărtărilor