poate că nici nu ar fi nevoie să vorbim.
ar fi de ajuns coridorul de sunete dintre trupurile noastre lucioase.
poate că nu aș mai scrie mii și mii de poeme din care să nu înțeleagă nimeni nimic.
poate că toamna ar fi doar o aromă
sau un joc de-a portocaliul
de-a începutul și de-a sfârșitul.

mi-e dor să-mi aduci castane.

muzica ar fi în loc de picioare în loc de apă în loc de orice.
așa am afla toate secretele
am afla cum
dacă nu ai exista nu aș fi fost
și tot felu de lucruri atât de evidente
încât nici nu ne-am mai mira.
am juca șotron am juca un joc nebun am provoca dezastre la nivelul celulelor tactile
ne-am refugia în hematii
am dansa în arterele lumii
tu ai folosi scara de incendiu ai fugi spre lună
știind că te aștept acolo de prea mult timp și că nu pot să dorm.

să știi că avem un loc numai al nostru. un loc argintiu undeva.