(dar pisica mea Bella compune refrene
cu ochi albaștri curioși- cu aristocrate gene)



niciodată n-am mai privit o eclipsă totală.
acoperirea celor vii de tagma celor morți ,
din coada cometei picură pomană intelectuală
rânjind primenește martiriul din umbră și cărți.

dar cine mai știe care-s morți care-s vii ?
sunt străzile pline de icoane de plastic,
aurolacii îngeri sunt ocrotiți de stafii
pe calea victoriei vântul fuge năprasnic.

nici o sugestie cum să-l recunoaștem pe Dumnezeu ?
bine și rău strălucesc pe aceeași eterna monedă,
ce viori mă joacă pe strune de trist corifeu ?
vesel vodevil cu generali e trecut în agendă.

as dezgropa cimitire după oracolul lui Deceneu.
și înainte și înapoi doar aburi de viață colindă.