VASTÃ CIUPERCÃRIE DE ÎNTREBÃRI

În codrul meu milioane de îngeri au plâns
Determinând nevoile de mari schimbări.
Când prin rugă nu am aflat în ceruri răspuns
Ploile m-au prefăcut ciupercării de întrebări.

Cresc mereu mici și mari percepții de măsură
Evoluez un condru veșnic bântuit de flămânzi.
Schilodirea prelungă de topoare și ură...
Doina sacră e-jale- nicicând nu-i atinge pe surzi.

Blânzi semeți copaci, trăind cu viermi sub scoarță
Împlinesc porunci dumnezeiești de martiri și eroi,
Mă doare,străine furtuni plesnesc puse pe harță.
Ciocli capătă forță vulturi vulpi lupi ciocoi.

Doamne când n-am știut la care urechi să te chem
Codrul cu sfinți copaci mi-a fost sublimul Dom,
Codrul mă învață cum se ard uscături de blestem,
Dacă trec strigoi din istorii barbare prin om.

Doamne te simt adesea că și tu plângi în prunci
Acolo unde dintre nori se propulsează curcubee
Înaintemergătorii sapă cu sunet tunele în stânci?
Copacii mei despică ceruri după iubiri hiperboree".