Le-be-den-den, le-be-den-den
Se mișcă pânza de polen
Eternul iată, este tern.

Le-be-den-don, Le-be-den-don
Se plimbă cârja în baston,
Stereotipuri fără ton.

Triunghiuri prinse-n bisectoare
Și echilibrul lor ce moare
Cu docții cei lipsiți de soare.

Și telefoanele-nroșesc
De vorbe grele amețesc
Vânduți actori ce trăncănesc.

Schilozilor cei mai atleți
Purtați pe mușchii epoleți
Ce semne mari să mai aveți?

De țară spun povești străine,
De țară spun numai de bine
Interiorul ne conține.

Străini se spune, mai de mult
Ar fi plantat un pui de scut
Pe mintea noastră de mamut.

Și nu știu câte mâini ne dați
Pe voturi, capi încoronați
Să-i mai alegem din Carpați.

Cât mai rezistă astă țară
Să ne izbească pe afară
De niște plozi de pierde-vară?

Stereotipuri fără ton
Ce plimbă cârja în baston.