trupul ei îmi foșnea în brațe
de sub asfalt se auzea
geamătul frunzelor strivite de timp
fetița cu ochii precum două cascade era mirată
că arborii se dezbracă la venirea frigului
uite!
frunza asta îți seamănă
pare unsă cu mierea adunată în fagurele
unei zile de vară
din părul tău parcă-i desprinsă
să le culegem pe toate
să le punem păpușilor ghirlande!

nervurile fugeau din palmele toamnei
desenându-i un alt iris
în care se vedea o femeie
zâmbind a ploaie vânt și iasomie