ziua este o gardă de ostași care silnic
îmbrâncesc soarele spre moarte.

înjură, blestemă și strigă de toate.
bea lângă foc veninul de șarpe.
cunună-mpletesc din ghimpi uscați.
din trestie sceptru fac și măsoară hlamida
de procurator aruncată în tindă.
fierb resturi de mâncare pe foc.
din umbre împrejur încing joc
noaptea întreagă urându-și noroc.
preamăresc ziua ce va să vină,
căci lumina ei va naște din tină
o nouă gardă de ostași ce vor silui
la moarte soarele pentru încă o zi.

fierbe tăcerea nopții. ascult.
inima ostașilor încolțește ultimul gând.
ziua stă să înceapă. privesc soarele
cum își dezleagă singur izvoarele.