Legenda bâtrânului câine..

de Radu Câmpian

Seara se lasă încet
Soarele dispare în mare
Păsările dorm în făget
Cântecul lor dispare

Oamenii harnici la case se strâng
Pregătindu-se pentru culcare
Până si păsările cele din crâng
Dorm în a nopții ușurare

Luna încet se ivește pe cer
Stelele se ivesc departe
Un urlet se înaltă spre cer
Auzindu-se până departe

E vocea bătrânului câine
Răpus de puteri se prăbusește
Întrebându-se oare cine
Pe el îl jelește…

Din depărtare se aude răspuns
De la frații lui ce-l iubeau
Auzindu-l cum cade răpus
In grabă spre el veneau..

Ajung după o vreme la el obosiți
După ore și ore de alergat
Cad la pământ osteniți
Și plâng că el a plecat

Trece o zi ,trec două,trei
Prietenii lui l-au uitat
Mai vine un frate oftează cum ei
Odată împreuna s-au jucat.

Orice ai face în această lume
Chiar dacă vei fi important
Orice ai face,orice ai spune
În cele din urmă vei fii uitat.