Prietenii Mariei


Un urs alb și un purcel
Amândoi de jucărie,
S-au lungit pe pat nițel
Și-mi vorbesc în șoaptă mie:

Ursul alb spune ,,Mor, mor‘‘
De Maria mi-este dor!
Mă-nvârtesc și mă sucesc
Și prin paturi n-o găsesc!

Mai apoi purcelul zice:
-Mi-este dor și mie-amice
De Maria cea bălaie,
Care se juca prin ploaie;
Mai ții minte, dragă frate,
Când ne-mbrățișa în noapte?
Și cu noi sub plăpumioară
Nu simțea că este vară?
-Eh, acuma a plecat
Cu mămica la oraș
Ne lipsește azi în pat
Râsul ei cel drăgălaș!

-Nu fi trist, purcel hoinar,
Ursul către dânsul zise:
Pân-o să se-ntoarcă iar
Hai s-o întâlnim în vise!!!