I

Eu cânt într-o trâmbiță.

Dacă ridic mâna o las să putrezească
În aer.

Bucuria de a mă ști învins.
Ori poate numai gândurile ce revin mereu
Ca niște pumnale în inimă.

Senzația că această fericire
Aparține unei alte
Dimensiuni.



II

O cană cu apă
Pentru gâtlejul ars.

Dați-mi o lampă, mișeilor,
Dați-mi o lampă s-o uit afară
Pe câmp.

O, nu, n-am să mă spăl pe mâini
Înainte de prânz.
O portocală, una singură, rostogolindu-se
Prin zăpadă până la sângele
Lui Nicolae.



III

Dați-mi o lampă, mișeilor,

Dați-mi o lampă s-o uit afară
Pe câmp.

Șobolanilor le cresc aripi
Numai în înălțimi pot ei să-și ronțăie
Mama.

Mila aleargă peste milă.
Iar orice înălțare se va fi întors
De mult.