a venit frigul
în mine sunt câteva femei despletite
nu le cunosc
le simt dimineața când merg prin camera mea
vetuste, frivole
îmi poartă sandalele, eșarfele
consumă țigările
una se rujează, alta bea cafeaua, fac lucruri mărunte
pe care și eu le-aș putea face
au simțuri exacerbate
deschid ușa, toarnă în pahar
le privesc pe ascuns
aș putea să le demontez ca pe niște păpuși stricate
să le scot ochii, să le rup mâinile
prin mine nu ar mai fi decât un tunel lung, obositor

sub limbă un gust acut de 30 de ani
sparg între dinți vârsta asta ca pe pastilă de nitroglicerină
gratiile se retrag în copilăria lor
știi, ieri mă gândeam
a venit frigul
și nu putem fi împreună
rezist să văd un cerșetor tumefiat în gura de canalizare
rezist cu semnul roșu pe braț
cu glonțul în tâmplă
pot merge pe stradă
dar nu pot supraviețui unui om
în care locuiesc o mie de zei
a venit frigul
șira spinării este doar un banal acoperiș din tablă zincată
femeile despletite îmi ies prin pori ca niște cuie ruginite
ciocănesc speriate prin sânge
foile volante nu mai țin de cald
te sun
din dușumea apare un cireș înflorit
cine vrea să vină să se încălzească