Stând la coadă la Știrbei
Lacrimile-mi curg șuvoi
„Ãștia n-au mai adus piei,
Deci adio haine noi!”

Poate-s mult prea ipocrit,
Ce-aș mai face cu-nc-o robă
Când deja sunt buimăcit
De ce am în garderobă.

„Dar mai vreau, mai vreau o togă
Și-un palton sobru –kaki-,
Vreau să-ngân în glas de orgă:
A fi tot... sau a nu fi!”.

Dar e greu, e greu cu moda,
N-ai timp să mai faci nimic;
Bați cu anii –anapoda-
Străzile cu vreun amic.

Și-uite-așa, la bătrânețe,
Mulțumit cu ce-ai în față,
Spui celor ce vor să-nvețe:
„Asta-i munca mea de-o viață!”