Aș vrea să-ți fredonez cântecul dorului tău
Dar nu pot, căci tu ești departe mereu
Nu ai urechi să mă vezi
Și nici ochi să mă auzi.

Acum stau și mă gândesc
Eu, oare, te iubesc?
Dar pentru tine nu mai are importanță
Căci, ai pe altcineva ....

Și aș vrea să mai pot face ceva
Dar e prea tarziu, iar tu ești prea departe
Pentru a-ți spune ce ne desparte,
Dar oriunde și oricând tu vei fi iubirea mea.

Iubirea mea, tu ești departe
Dar inima mea te simte aproape
Și țipă și se zbate
Din piept să iasă, dar nu razbate
Are o mică dorință,
Alături de tine să fie în nedreapta ei viață.

Dar ..din păcate... mica ei dorință
Devine o mare problemă
Căci tu ești rău
Și așa vei fi mereu.

Mă distrugi pe mine,
Te distrugi pe tine
Dar nu are relevanță
Suntem două suflete pereche
Blestemate de soartă, să fim la mare distanță
Nu ne vedem și nu ne auzim, suntem prea departe...

Sper, ca ultimele mele rostiri, să le auzi cândva, sau să le vezi în inima mea...
„Îți dau în dar inima mea
Ai grijă de ea ,se sparge ușor, e fragilă .....
Pune-o într-un seif, în inima ta
Încât nimeni să nu-mi poată lua comoara....iubire..,
Chiar acum ți-o dăruiesc, inima mea
E chiar în fața ta
Ai grijă, n-o călca, că-i fragilă
Și se sparge ușor, ai grijă de ea...iubire..”