Eminescule, când mi te imaginez în amintire
Îmi pari că semeni cu unchiul Dan.
Amândoi purtați mustață.
Ca un șobolan vă stă amândoura pe față.
Când aveai plete lungi parcă erai profesor
Care preda înmulțirea în Rai.
La fel preda și Dan, numai că el
Făcea naveta până la Marghiloman.

Eminescule, semeni atât de mult cu Dan!
În noaptea aceasta nu aș vrea să cred
Că de ai trece pe stradă, pe macadam,
Nu te-aș striga: unchiule Dan! De unde vii?

Sunt convins că nu mi-ai răspunde.
Tu ai murit demult. Au rămas numai cuvinte
Rostite așa cum le-ai împerecheat în minte.

Nici Dan nu mi-ar spune nimic. E prea departe.
El prinde pești canadieni de două kilograme și jumătate
În rest muncește de se rupe în coate.

Eminescule, cred că numai munca vă aseamănă!
Când te privesc, doar la unchiul Dan mă gândesc!