Când m-a întrebat Fattah ce fac
I-am spus că tocmai m-am despărțit de S.
Și că trăiesc senzația de captivitate într-un film horror
Doar că eu nu știu că e un film ci e o realitate
Imaginează-ți cât de înspăimântător este
Cu sânge pe pereți pe jos scurgându-se din intestine
Și cu un criminal în serie pe urmele mele
Unul cu privire stranie
Care și-a ucis mama (să nu uit să scriu poezia cu vitaminele și cu bicicleta ta)
Cu o zi in urmă
Poliția nu l-a prins încă
Dar a ucis-o pentru că în copilărie ea purta rochii strâmte verzi
Acest criminal este pe urmele mele
Și nu știu unde să fug e atât de întuneric în față
Și-l aud cum gâfâie
(și-o poezie despre femeile tale de pe desktopul meu)
Și șoptește aproape plângând “mami tati urăște rochiile tale mulate de ce, de ce nu le porți pe ale bunicii”
Totuși stai
Sunt într-un simplu film horror
Care e problema
E un film nu te speria
Ieși din el
Poc – poc
Ai supărat Dragonul
I-ai vorbit urât
L-ai speriat
L-ai jignit
Dragonul tău.