Pe o colină, pe-un platou întins,
Splendid popas și un dor necuprins
Ploi înghețate, culcate-n zăpadă
Nimeni nu este acum să mă vadă.

Și suluri, lungi suluri, sclipiri de fațadă
Rotindu-mi privirea surprinsă mi-e firea
Deșertul de gheață se lasă aiurea
Nu văd nicicum drumul, ce rece-i zăpada!

Și ninge, și ninge, și plânge cascada
Ce grea e tăcerea, n-aud nici un glas
Și ziua aceasta își ia bun rămas
Nici oameni, nici case, cu toate-au pierit

oglinda imensă de-argint aburit
Ce bine-i cu tine la mine în gând!
E cald și lumină și eu așteptând
Să scap de înghețul de-afară curând.