Să mergem la pomana vieții, care vrea să moară
Și să dansăm la-al morților hotar
Și să zâmbim, că piere viața-ntâia oară,
Lăsând trecutul într-un trist chenar.

Să mergem și să ne-aruncăm în mare,
Să șteargă valul, viața ce mai e în noi
Și să zburăm, nebuni până la soare,
Ca el să ardă-n suflet ale vieții foi.

Să mergem pe un munte-n depărtatre
Și o prăpastie în brațe-apoi să luăm,
Iar vieții, cu minciuna sa, atât de mare,
Șansa iubirii negre să îi dăm.

Să mergem, viața rece ne presează,
Iar caldul somn, ne-așteaptă –neâncetat,
De tot ce-i rău, el ne descătușează,
Purtându-ne spre-un liniștit regat.