Serafim a făcut țăndări oglinda lumii A luat ciob a tăiat mâinilor închipuind aripi apoi a așteptat
Era întuneric auzea voci Serafim a crezut că se strigă pe sine A luat sunetul și l-a subțiat l-a îmbăiat și lăsat la uscat i-a făcut nod

Așa o zi așa un deal până când Serafim a simțit că sfârșește Rotitoare era paserea dintelui albă măiastră ca smalțul dintre chemări
Serafim se lepădase de umbră dar hoitul găsea drumul
-Degeaba fugind Serafime cât ușa din urmă nu-ncui striga Domnul și cu cât mai tare striga cu atât mortul din umbră primenea piele nouă fugarului și cu cât mai înalt chema Domnul cu atât Serafim săpa șanțul unei vedenii tot mai adânc...tot mai adânc

un înger se scrie în braille