prind în suflet un gând –
îl scriu sau îl fac scăpat?

fluturele se zbate în sticla unei lămpi afective
nu știe că va muri
simte că i se face tot mai lumină și mai cald

trec dintr-o voce în alta
cvintă a contrapunctului

pot imita orice fără să mă înțeleg în cel imitat
eu sunt simbolul vieții tuturor un praf pe aripi

port în inimă o călimară ca un talisman nevăzut
venele mele sunt sălile bibliotecii din alexandria

las la intrare buzele terfelite de care să vă ștergeți
picioarele târâte prin fum
în cerul gurii funia de care veți trage marele clopot

nu am să știu vreodată cât am trăit în mine însumi
și cât am prelungit lumea
născuților în ispitirea mea cu liniștea insectarelor

fiecare celulă îmi e femeie –
o pot dărui morții neiubită?

zadarnic lebedele poeziei tac asemeni clorurii de aur
în vitraliile catedralelor
duminica la grădina zoologică toți copiii au reducere