Zadarnică mi-e viața și plină de eșecuri,
Candid plătim restanțe în polițe sau cecuri.
Rămânem goi și singuri în lumea de risipă,
Trăim frânturi de viață, plătim mereu în pripă.

Un mecanism haotic ne judecă absența,
Și nu simțim a pierde nici jocul, nici clemența.
Ne refuzăm prezentul, prea-fericind trecutul,
Pierzând esența vieții, înfometați ...vrem totul.

Mult prea târziu vezi bine, ni se arată-n viață
Cumplita realitate în goliciunea ei.
Ne cheamă mântuirea golindu-ne de vise,
Împodobind sfârșitul cu îngeri și tămâi.