turnul Babel
l-am înălțat amândoi în tăcere
din pietre doar

pietre
prăbușite în ele însele
niciodată nimicite în propria lor ardere
țineau zidul drept
și mut

te iubeam pentru că nu te știam
mă iubeai pentru că nu-mi spuseseși vreodată
pe nume

și voiam să-ți cunosc dumnezeul
să-i ating singurătatea
iar tu
să-mi faci rost de-o pereche de aripi
dintr-o piață de îngeri

și-am crezut că turnul
și-ai crezut că zidul
și-ai crezut că Babel
și-am crezut că tăcerea
îngerii
dumnezeul
cărțile cu toate promisiunile lor
ne vor nemuri

dar eram prea grei
și prea cuminți
prea aproape de noi înșine