Oare ce pași va face ciocârlia
Pe un pamânt inundat
Cum va zbura ea neîncetat
Tot mai sus în cerul înnourat?
Când tot ce are ea sunt lacrimi și fiori.

Aripile se scurg, timpul le fărâmă
Existența ei zboară spre apus
Ca un înger răpus
Ce strânge-n pumn țărână.

Așa este viața noastră,
O ciocârlie cu ochi nemuritori.