Durerea semnelor de întrebare
Ascuțită, sufocantă
E mereu acolo,
Agățată de sufletul meu,
Răzbătând prin puzderia
Picăturilor de speranță
Cu care mă îmbăt.

Cocârjatele semne de întrebare
Fac tumbe dezmățate
Strângând în căușul lor
Picături de suflet
Condensate
De suflarea înghețată
A îndoielii.

Nerostitele semne de întrebare
Se pierd
Într-un albastru
Prea indiferent
Ca să observe
Că mă transform
În semne de punctuație.