Din picuri de lumină;
Din clipe sortite nemuririi;
Din razele de Lună;
Din fărâmi de stele;
Din mijlocul durerii;
Din porii inimii mele
Ai ieșit tu, iubire sfântă
Cu gust dulce amărui.
Tu ce ești dorită
Atât de mult în lume,
De ce vrei să mă chinui
Părăsindu-mă, hai, spune?

Tu ești cântată-n versuri
De către marii poeți
Și-nchisă-n universuri
Ascunse în neant,
De tot omul ești...
Dar nu uita, iubire, eu am un loc vacant
În inima-mi sortită
Pe veci de-a fi de toți
Și-n toate rănită
Și-n durere afundată,
Dar eu știu că poți
Să mă mai resfeți odată.

Tu ești sfântul sentiment
Ce-ai coborât din ceruri
Pentru a ne reda în suflet
Dragostea curată,
Și aș dori să-ți dărui
Viața mea întreagă,
Să o așez pios
La ale tale picioare
Și să te aclam sfios
Cu versuri bine alese,
Și-n sunet de chitare
Să te-nalț, iubire.