Nu astupa ultima groapă căci eu mă odihnesc în ea,
Trei zile am săpat într-una și tot trei zile voi avea
Să-mi amintesc de vocea caldă. Ah, doar 3 zile au rămas
Până când voi uita de toate. Trei zile fără nici un ceas.

Mi-aduc aminte cum miroase marea la răsărit și-apus;
Mi-aduc aminte mângâierea ce mi-a lipsit când tu te-ai dus,
Dar am uitat de glasul tandru, atât de cald și minunat,
De chipul tău desprins din umbră; chiar și de el azi am uitat.

Atunci când frica-mi dă târcoale îmi închid ochii și visez
Un curcubeu plângând culoarea peste plantații de orez.
Și mă chircesc în patul care, stă căptușit cu ram de brad,
La cap mă strânge-o legătoare, în juru-mi opt feștile ard.

Chiar au trecut trei zile-n care m-am chinuit să-mi amintesc
Tot ce-am trăit în lumea care nu m-a privit cum o privesc.
Dar a sosit vremea și iată că cele opt făclii acum
Au început să-și stingă flama, pe rând tot una câte...

Un întuneric mă-nconjoară și-aud voci care îmi șoptesc
Frânturi dintr-o povestioară ce pare-mi-se o trăiesc,
Căci n-am uitat nimic din viața ce am trăit-o pe pământ
Nici chipul, nici măcar cuvântul ce îmi răsună în mormânt.