de șapte luni aproape Dumnezeu locuiește în casa mea
din dangătul ferestrei s-a născut ca o trezire și s-a încolăcit
în fiecare colț al său și în fiecare culoare

atât de cuminte era încât
nu-și desfăcea pleoapele doar când trebuia alăptat
sau când simțea nevoie să-i schimbăm câte un scutec

de câteva zile îi curge destulă lumină din gură
cred că au început să-i erupă dinții

din clipa în care a sosit i-am dat un nume
pe care nu reușește încă să-i pronunțe nici măcar
prima literă

Dumnezeul meu merge de-abușlea deja
iar de fiecare dată când se deschide ușa de la intrare
se îndreaptă spre ea plângând...