Mi-e foame de nori ce se-alearga,
de pasari tipand ragusit...
De zile ce-s viata intreaga,
de focul de ultim chibrit.

Mi-e sete, iubite, de taina
ce-o simt inflorind intre noi,
si-as vrea sa ma-mbrac iar cu haina
credintei si-a legii lui DOI.

Astept sa se coaca destine,
si stelele martori imi sunt,
pasind, matasoase feline
mi-aduc pe tipsii aur sfant.

Nu stiu de e zi sau e noapte,
Genunchii s-asculte nu vor,
si cad peste noi albe soapte,
Si uit inc-o data sa mor...

Imi dai regasirea de sine,
eu apa cea vie iti sunt,
dormind, ma-nvelesc doar cu tine,
dar tampla mi-o rezem de vant...

Hai, uita ca maine e maine,
si lasa-i sa faca ce vor,
aceeasi bucata de paine
acelasi manej, tuturor...

Avem, permanent, lumea noastra,
cu turnuri, si zane si zmei,
Cu vise de inima-albastra,
Cu doruri, cu raset si chei.

Avem doar atatea cuvinte,
si-atingeri de foc mai avem,
nu multi ne-or lua-o-nainte...
caci zei ne-am nascut....doar sa vrem...


Braila, 10.12.2009
22:52