și o iubeam
pe toată întinderea trupului ei
și mă miram ce porcării îi pot spune
era ca și cum aș fi deflorat sacristia
ca și cum sufeream mirungerea dintâi
ce avea să mă vindece
de risipă, de poezie
de cele cuvenite traiului
de naștere

era o ploaie de vară în cimitir
încălzită pe cruce cu buzele
nu se știe cui
era de-a v-ați-ascunselea cu morții
privind printre degete zbenguiala-n țărână
le dădeam de pomană orgasme
și dulciuri și țipete
îi trăiam
îi mestecam
îi scuipam

erau singurătăți în oglindă
ne violam cu dușmănie
nimic n-a fost cum trebuia
scria pe rănile noastre
însângerate pe cearceaf
spălate a doua zi în hoteluri
în care nu mai călcam niciodată

era înfrângerea cea de pe urmă
amintirea începutului irosit
eram cu ea de mână
ca la un parastas
ultima amânare
ținând la ușă
mortul