Ce noapte blândă se coboară
Încetișor peste-al meu sat!
Iar fulgi ușori de nea tot zboară
Așternând un covor alb, curat.

E frig și ger afară acum,
Dar eu la pieptul tău m-așez
Și nu îmi mai pasă că pe drum
Este zăpadă și îngheț.

La lumina lumânării
Te strâng în brațe te sărut
Și mă las pradă plăcerii
De-a te iubi și-a fi iubit.

În ochii tăi ce scânteiază
Lumina alb-a lumânării
Citesc pasiunea ce vibrează
În vâltorile iubirii.

Ești așa pură și frumoasă
Că nu mă satur să te privesc,
Cum stai așa mlădioasă
Făcându-mă să te doresc!