în încăperi liniști aspre
urc pe colină locul e strâmt
doar pentru moara
din sfărâmata oglindă de dor
urc dinspre purpuri stinse în gânduri
după celebrul meu zbor abia mai cobor
hărțuită cu vise cu tot tulburată de
sângele surd când migratorul
la blânda-ți rugă și fugă
o sacrosantule rătăcitor
în cămări este liniște
nu-mi alung gândurile negre
cine e-n stare de asta
sub tâmplele reci
doar sângele-nvârte-n adâncuri
destinul aproape neputincios
al suflet-cerului meu
fără ferești