în noaptea asta o să scriu un poem de dragoste.
o să las zăpada să crească până la cer
până la tine la capătul lumii
o să inventez un cuvânt un emoticon un semn
ceva ce să-ți spună că plâng nesfârșit
aici în tine
cu toată ninsoarea
și cu toate păsările înghețate
în zborurile noastre nesfârșite

nu știu ce am.
scriu iarăși cu păsări și fluturi
cu zăpezi și cu tot felul de briz-brizuri din astea
mă simt bine că pot să-ți spun
ca orice femeie
în limba mea muierească:
sunt aici.

am putea să rămânem
să ascultăm cântecul până la capăt

nu știu cum am ajuns să-ți scriu așa
poate nu-mi mai pasă că sunt închisă aici
între lumi
poate cineva a spart cerul cu o lacrimă
poate nu mă mai sperie nimic
nici timpul care trece ca un lup prin iernile noastre
nimic.