Cetini albe, cetini grele
Scutură, din boltă, stele
Pe brăduții strânși în piață,
Încă fremătând de viață.


Clopoțelul Iernii sună,
Fulgi de nea în cer se-adună,
Își pun aripi cu sclipici
Și se dau drept licurici.


Risipiți sub felinare,
Unul pleacă, altu-apare:
Umblă după Fulguleț,
C-a furat… un globuleț


Și-a dus darul, să-l dezmierde,
Unui mic prieten verde,
Iar la schimb, ca niciodat’,
Un cald zâmbet a luat.