Dând la geam perdeaua într-o parte
am privit pe strada, albă, pură, îghețată.
Sănii trase de cai albi, huțani,
alunecau în clinchet de clopoței. Tineri,
rumeni la față de gerul ce le-o ardea,
umpleau strada de veselie.

Soarele de gheță printre copaci privește
spre copiii zburdalnici ce țipă pe derdeluș
trăgând sănii ușoare până sus pe creste
și-alunecând la vale, că-i timp de săniuș.

Gospodarii satului se gătesc pentru Crăciun
în timp ce femeile coc cozonaci pufoși
căci azi e ziua de Moș Ajun
și cu toții sunt tot mai bucuroși.

A venit și seara neagră, încă și mai rece.
Copii cu nasul roșu și priviri nevinovate
cântă o colindă la vecinu' la geam,
cu păstori, crai și-un prunc Iisus.

Mirajul Crăciunului a prins în mrejele lui
întregul sat. Eu, singur, uitat,
îmi caut copilăria zburdalnică
prin colțurile uitate ale minții...


24 Decembrie 2009, Gura Humorului