zăpezile își îngrămădeau albul sub așternutul vremii
luna își schimbase paloarea îmbujorată de mirosul de ambră
se îngâna pe atunci ziua cu noaptea în clinchet de clopoței
mâine anul se înnoiește
din boltă stelele se așezau ca mărgelele pe ața timpului
zăpezile pe atunci își înălțau frunțile până la streașină
copii adunați își răsturnau privirile numărând colacii și nucile
rodul urării mâine anul se-nnoiește
în acea noapte când zăpezile acopereau întinderile îmbrăcate de nuntă
când mirosul de brad acoperea dorințele
doar în acea noapte zăgazurile toate s-au rupt în tine femeie
trupul lupta din răsputeri să prindă lumina lumii
copilul de-atunci țipa cu gândul naiv să îmbrățișeze viața
zăpezile în acea noapte își înălțau privirile peste vărfurile munților
cu ochii închiși ascultam împreună
mâine anul se-nnoiește