sunt nopți cu cancer din care
lumina mușcă parșiv

durerea e grea ca o plapumă udă
rușinea e grea ca o ploscă

sete
vezi sena prelingându-ți-se pe buze
dar
apa e groasă și ascuțită ca un
spin

noaptea e atât de singură

încă o metastază pe pleoape
grele

în noaptea asta visul e
mort
cerul e plin de stele iubito

spre dimineață
voi avea o perfuzie nou-nouță
e o soră tânără la etajul doi
o blondă în căutare de vene

și ce rost mai are să trezesc pe
cineva când mie mi-e atât de somn
atât
de
somn
?