nu cred că ți-am spus
dar îmi amintesc foarte clar
seara în care Aysha ne-a văzut sărutându-ne
buzele ei tresărind ca un fluture-n ac
mirosul jilav de duminici
și străzi mărginașe
ciorchinii de case balcoanele strâmte
terasele de la Turnul Galatei chemările forfota serii
ceața cu iz de vopsele peste Cornul de Aur în zori
meduzele cheiul sirena vaporului
foișorul din piața Moscheii Albastre
porumbeii pe care-i hrăneam
cu fâstâc și covrigi

ce vară a fost ce iubire
amiezile cât de blând ne-nveleau
și cum atârna asfințitul în agrafele ploilor
ca o bretea lăsată
ușor
pe un braț arămiu de femeie

singurul frig pe care-l știam era cel al plecărilor
nu înțelegeam altă moarte orașul se putea prăbuși
am fi săpat un tunel unde mâinile noastre
ar fi dus mai departe
joaca lor de puiandri bezmetici



mai vorbim uneori de Aysha o fi măritată
și-o fi deschis cabinetul de avocatură-n Lyon
sunt cinșpe ani de atunci cine știe
lumea ne pare mai scundă acum
nici porumbeii din piața moscheii
nu zboară la fel de
albastru