castelul de apă a adormit
în liniștea câmpului veșted
și toarce în somnul lui aiurit
fuioarele lunii pe creștet...


mă-nvăluie-n taină umbre păgîne
mâna e gata să lase
mintea ce-ar vrea un cântec să-ngîne
din slove aiurea rămase...


în noaptea de ceață lampe se sting
și piere viața în lume!...
în mine oricîte harfe ating
una nu vrea să mai sune!...


plânge lumina,se-ndoaie și moare!
izvorul luminilor seacă!
in foile-mi arse la lumînare
un cântec rămîne să tacă...