ce departe sunt nopțile cu zăpadă
cădeau fulgi narcotici pe carnea noastră fragedă
șoseaua becurile oarbe fusta de piele

azi fiecare gram de vin
are o armată de impostori în soldă
fiecare centimetru al țigării fumată în fugă
e mitraliat de mercenarii insomniilor mele
până și în cafeaua dimineții colcăie trupele de comando
limbile omenirii mi s-au înșurubat în inimă
de acestea sunt animat acum
afacerile cu ele mă fac viril și neîndurător
nu credința
nu veșmântul tău subțire
nu mai ninge în românia