Întors din depărtare, un suflet ciopârțit
își vede pe cărare pe-ai săi ce n-au venit
Ca să îl vadă acum, așa cum este...
Pentru copii un tată, iar pentru țară,
Un suflet de poveste.

A fost și s-a zbătut
A încercat cu trudă și poate-a reușit, să ajungă la țelul împlinit.
Dar nu, acol' la poartă e doar tristețea, care atunci când a plecat
Pe-ai săi i-a țintuit.
Și tresărind de frică, că nu-i va mai vedea...al nostru suflet singur, a stat cam rătăcit la poartă cinci minute.

Din vis și-a revenit, dar totul e la fel în micul său castel
Regina nu mai este.
Și slugile-au plecat.
La masă doar un scaun, de ani și el uitat.

Și într-o clipă Angel, trântit, rapus de-o spada, ca într-o zi de lupta
Jos pe pământ s-a pus.
Picioarele i-s moi și trupul nu și-l simte.
Și închizânduși ochii în neant a coborât.

Păcat c-un suflet mare ce pentru noi s-a frânt, s-a stins fară iertare si fară un mormânt, cu mii de flori lăsate în amintirea sa.

Păcat, dar asta este viata!