abia ninge...
parcă liniștea s-ar liniști,
încercând să numere
amintiri de pentaclu,
sidefate-n roz violaceu...
zâmbete de flori de migdal.

mă doare osul cu himere,
mă doare el și caii lui Nichita,
mă doare el și inima-ntâmplării.
și tot deșir din mine plânsul...
haina cu oase dansatoare tresare.

tâmpla dreaptă mi se va face cupolă,
compasul, rotire prin Tarragona...
dor cărămiziu, sorbire de vis nevisat.
și ochii mei vor fi cetină portocalie,
acel departe sortit să nască acea iubire,
acea victorie fără săgeată, acel înger...

18 ianuarie 2010, 13:15