Într-un târziu am înteles,
Că-n viață nu-i un singur sens
Al înțelegerii multiple...
Sau al cunoașterii divine...

Un soi de zâmbet ce lărgește
Un orizont mult îngustat
Și-un semn păgân ce pribegește...
Într-un adânc de neuitat.

Sunt alinări din depărtare,
Care respiră amintiri
Ce stau sa rupă o-mpăcare
A înnodatelor abisuri.