Fată mică și ciudată, camuflată-n amintire
Prinde-te de ziua asta, când, c-o ultimă zvâcnire
Te-am adus în realitate să fii iar parte din mine.

Duioșie rea și mică, ia din nou contur de fată
Lasă gandurile negre, lasă-le pe altădată
Și în lumea asta rece, încalzește înc-o data.

Crede că tu niciodată nu o sa-mi mai vii din nou
Bucură-te de venire, ca un pui ieșind din ou
Până când în dimineață va fi totul un halou

Nu-i așa ca pân’la urmă tu ești numai o himeră
Ce-ai venit dintr-un adânc pentr-o clipă efemeră
Goală pușcă și ciudată, având coapse de sirenă?