sub arcul cerșetorului devenit absidă nu simțim frigul nu
săgețile putrezite în brumă nu durerea untdelemnului cu care
își unge rănile nimic nu ne tulbură sufletul curat

bem infuzie de cuișoare și lemn de cruce încălziți de jocul secund
din glezne al aedelor cu barba în amurg privim dunele
calde ne deschidem conservele cu apus de soare ne cântăm
voioși unul altuia izbânzile târziu unii ne mutăm către
arbustul de cafea al nopții cu fise și pahare de plastic în mâini

în sfârșit maestre ai venit la timp se aude o voce din nisip
ne dăm jos ceasurile limbile apoi fularele înainte de a poza
sculptorului în gheață pentru milioanele de statui ecvestre

e ora h zero zero pornim cruciada pe drumul subțire de mătase
doar caravane întrecute de jeep-uri

*

în colbul oazei de sub stele fila de jurnal de campanie
notă despre nimic nu nu despre cât de flotant s-ar locui în el
ci despre marea lui locuire în el despre univers adică
despre nimic

exact
Totul cu litere mici