mă mir cum anotimpurile trec prin mine
cuvinte
mâna mă-ndeamnă să trag cerurile spre apusuri
îmi scapă esența mișcării
e felul meu de a înțelege
alergarea licuricilor prin univers
uit ținta
în visare

vezi uneori zborul ne-nșeală imaginea
mă fac vale ce are nevoie de pomi
vei pătrunde prin frunzare
și vei purta crenguța de măslin

din tot ce-am fost pe când credeam că sunt
ți-aș dărui nerisipit un gând
inima încinge mădularele făcându-le orgă
secundele mă ating și timpul se prelinge
chimval răsunător

mă strâng gândurile pe dinăuntru
numărând
nopți și fire de argint
ca pe un strigăt de ecou

mă îmbarc pe carul mare pentru călătorie
fac lasou din idei si prind stelele
omătul poate topi totul

eu n-am venit să-ți cer cuvinte dar nici iubire
Cuvântul ne leagă
tu scrie-ți mai departe poemele
întoarce-le în cântec
vremurile se scurg

ascultă-mi secunda din mine!