din lacrimi
a crescut o grădină cu flori
prin care se plimbă
copilul din mine.
era paradisul
plin de culori
venit din daruri divine.

lumina
avea smalț de promenadă,
umbrele serii
sărutau fericirea,
nimeni nu putea să vadă
cum copilul din mine
și-ascundea firea.

ornicul timpului
trecea pe lângă mine mut
în tirania lungilor zile,
mă plimbam cu tine tăcut,
în farmecul dulce al unei idile.

trecutul
adesea ne-nvață
lecția ce ne duce la moarte pe toți,
iubirile pier,
timpul
ne scoate o clipă în față
după care ne urcă la cer.
2009