*
te sprijini într-un cot
reproșul e lăsat pe altădată
doar liniștea privește prin ochii tăi
calzi
un răgaz pentru inimă
să-și mestece în voie risipirea
formele tale îmi par
acum
preatârziul pe care îl sorb
ca pe un ceai aromat
din tristețea de-atunci
doar o secundă prelinsă în ceas
zbuciumat

*
în restriște
orele se întorc pe partea cealaltă
să echilibreze balansul
dintre „nu” și „da”
ultimele boabe de rouă
le vom bea când ceasul menit
își va trece limbile de bronz
cuțite în inima
pustiului

*
în cearșaful-plic
rămâne doar povestea
ce se va scrie