amintirea ta se deghizează
într-un fulger globular
ce-mi topește aortele-țurțuri
pe la streșinile inimii
vârtejul de gânduri înghite depărtări
anesteziind așteptarea

zilele sunt lespezi
acoperite cu muguri de nea
iar mâinile mele împletite a dor
ridică un iglu
unde visele noastre
ar putea înflori
iarna