De o bucată de timp
nu mai are loc în propria-i casă
îl sufocă senzația lipsei de spațiu
simte mai întâi cum îl busculează cuvintele
îl împing spre pereți
îl ridică spre plafon, îl lipesc de podea
apoi îl deranjează obiectele din jur
pat, stilou, glastră, cărți
care minut de minut, ceas de ceas
uneltesc și complotează împotriva lui
uneori îl asaltează în crucea nopții
gnomi ciudați și grotești
ce sălășluiesc în niște catacombe
sub arcaua casei
de o altă bucată de timp
a început să-l obsedeze și exteriorul
iată, a dispărut nucul din curte
poteca spre poartă plutește în aer
nu mai este nici lenjeria de damă
de pe culmea de rufe
s-a solidificat fumul din horn
și a căzut fărâmând acoperișul
el încearcă să reziste
tuturor acestor presiuni
și dorește să se prefacă în melc
ca încet-încet dar sigur
să-și care casa dincolo
de zona de influență a morții.